joi, 9 iulie 2009

Revelatii a.m

Oare o sa fiu toata viata tipa aceea care isi va bea singura cafeaua, diminetiile tarzii, la cafeneaua de la coltul, la ultima masa de langa geam?
E adevarat, imi place sa privesc trecatorii, sa le observ gesturile, sa le simt emotiile..astea ma tin conectata la viata reala.
Imi beau incet cafeaua, fierbinte si cu mult zahar...si un pic de lapte..si continui sa privesc prin geam...ce vad?chipuri..inexpresive, prefacute..pt ca nimeni in ziua de azi nu mai e impacat cu ego-ul sau incat sa se simte el si sa fie distins..nu, suntem niste oameni calculati in gesturi, miscari, argumente, trairi, emotii..parca ne este frica sa nu aratam prea mult...prea mult din noi.
Imi aprind o tigara...ma simt libera, usoara ca o fantasma si ma privesc iarasi la trecatori..parca mi s-a schimbat viziunea total..acum ii vad pe toti fericiti, razand si purtandu-se haotic...
Rad de mine? ca sunt eu? singura fiinta naturala..careia nu ii pasa de ceea ce creze lumea..este doar ea insasi?eu, pata de culoare, din paleta de nonculori, care se aseamana cu o tabla de sah?...imi sting tigarea si ma uit de data asta prin cafenea...revin cu picioarele pe pamant si imi dau seama ca a fost totul in inchipuirea mea..lumea a revenit la normal...o lume posomorata, suparata, frustrata, plina de probleme si de stres...iar se pare ca nici eu nu mai sunt exceptia de la regula.

6 comentarii: